După toate laudele cu care președintele Traian Băsescu a cășunat pe Guvernul Ponta în ultimele zile, o singură întrebare mă torturează: dacă toate merg atât de bine, de ce merg toate atât de rău?
A spus astăzi, la depunerea jurământului de către noul ministru al Justiției: „Pe primele două luni ale anului este pentru prima oară când avem un sold al comerțului exterior pozitiv, cred că prima dată de la Revoluție”. Nu știu ce e soldul comerțului exterior, dar dacă e pozitiv nu poate fi negativ. Dovadă că toți cei strânși la Cotroceni, cinstite obraze, radiau de satisfacție.
Mai spusese, la sfârșitul săptămânii trecute, într-un interviu televizat: „Semnele sunt bune. Sunt comenzi pentru industrie, cu 10% mai mult decât în primul trimestru din 2011, exportul e mai mare cu plus 6% în ianuarie, avem o creștere foarte puternică în primele două luni la exporturile în afara spațiului comunitar…”. Și: „Pot să spun că România este stabilizată macro și că veniturile pe primele trei luni s-au făcut la nivelul prognozat”.
Bine-bine, dar atunci cum văd eu peste tot scumpiri îngrozitoare, falimente, șomaj ca la balamuc, amărășteni cu restanțe la bănci, cu facturi neplătite…? Cum naiba mi se pare numai mie că Guvernul nu guvernează decât în pauzele de publicitate?
Răsfoiesc cu înfrigurare un tratat de specialitate (nu de macroeconomie – de psihiatrie, firește). Și ce aflu? „Bolnavii cu o tulburare delirantă au una sau mai multe idei non-bizare. Mimica lor exprimă seriozitate și chiar severitate sau superioritate. Nucleul delirului este însă de nezdruncinat, chiar în fața unor contraargumente puternice”. Fix cazul meu…